7 enigme și detalii mai puțin știute din istoria lumii

Cine a fost Omul-molie, de ce nu au văzut marinarii de pe Titanic aisbergul și cum a început isteria OZN? Și dacă una dintre cele mai faimoase povești ale istoriei – cazul Ioanei d’Arc – s-a desfășurat altfel decât credeam? În acest articol îți prezentăm șapte dintre cele mai interesante puzzle-uri din istoria omenirii. 1 „Farfuriile zburătoare” ale lui Kenneth Arnold

Data de 24 iunie 1947 ar putea fi considerată ziua de naștere a fenomenului OZN modern. În acea zi, pilotul Kenneth Arnold a observat deasupra Munților Cascade din Washington, vestul SUA, nouă obiecte bizare care zburau cu viteză enormă. Arnold le-a relatat jurnaliștilor că obiectele – în formă de aripi de liliac – se mișcau precum pietrele aruncate să lovească apa în mod repetat. Arnold a estimat că obiectele se deplasau mai rapid decât orice avion din acea epocă. Unul dintre ziariștii care au documentat subiectul a scornit expresia „farfurii zburătoare”, iar mediatizarea care a urmat a declanșat o avalanșă de cazuri de oameni care au afirmat că au observat OZN-uri, un fenomen care continuă și în zilele noastre. La două săptămâni după cazul Arnold, Forțele Aeriene ale Armatei SUA au anunțat că au recuperat dintr-o fermă de lângă Roswell, New Mexico, resturi dintr-un „disc zburător”. Astfel s-a născut un mit modern, dar controversa cea mai mare se referă la ce anume a văzut Arnold pe cer în acea noapte. 2 Giulgiul din Torino Bucata de pânză de in păstrată în Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul din Torino este unul dintre cele mai atent cercetate obiecte din istoria omenirii.

Relicva sacră este considerată de mulți creștini ca fiind giulgiul în care a fost învelit Iisus din Nazaret. Nu există nicio îndoială că semnele de pe pânză sunt amprenta negativă a feței și a conturului corpului unui om, dar oamenii de știință nu au reușit să ajungă la un consens cu privire la modul în care a fost creat obiectul. Testele cu radiocarbon efectuate în 1988 la trei laboratoare au relevat că pânza a fost creată cândva în Evul Mediu, iar acest lucru este considerat dovada că giulgiul este un fals. Cu toate acestea, interpretarea rămâne subiectul unei dezbateri intense, controversa contribuind și mai mult la aura de mister a Giulgiului din Torino. 3 De ce a murit Ioana de Arc?

Dacă ar fi să întrebi, la întâmplare, oamenii de pe stradă cu privire la motivul pentru care a fost arsă pe rug Ioana d’Arc, probabil că cei mai mulți ar răspunde „erezie”. Așa-numita Fecioară din Orleans a fost privită cu multă suspiciune pentru că a susținut că Dumnezeu i-a cerut să lupte ca soldat în Războiul de 100 de Ani. Însă adevăratul motiv al execuției sale, care a avut loc în 1431, este cât se poate de neobișnuit. În mai 1430, Ioana a fost capturată și întemnițată de englezi și burgunzi, inamicii Franței. În 1431 a început un proces de erezie împotriva luptătoarei, cu întrebări axate pe credința și viziunile ei mistice. Poate părea surprinzător, însă Ioana d’Arc fost condamnată pentru infracțiunea de a purta îmbrăcăminte masculină, act considerat eretic. Ioana a făcut acest lucru în mod repetat, mai întâi ca soldat în armură și mai târziu în timp ce se afla în închisoare, ca formă de apărare împotriva violului. În mod incredibil, a fost executată tocmai pentru acest fapt, după ce a ales din nou să poarte haine bărbătești, în ciuda promisiunii de a renunța la ele. 4 Omul-molie Într-o noapte din noiembrie 1966, patru adolescenți americani au susținut că au văzut un uriaș monstru asemănător unei păsări, cu ochi roșii și strălucitori, în timp ce se deplasau pe un drum puțin circulat din Virginia de Vest, în estul SUA.

Omul-molie, sculptură a artistului Bob Roach. Foto: courthousenews.co Tinerii au afirmat că arătarea s-a ridicat în aer, și-a desfăcut aripile, asemănătoare cu ale liliecilor, și i-a urmărit în timp ce fugeau îngroziți. A doua zi dimineață, șeriful a ținut o conferință de presă, iar mass-media a denumit creatura „Mothman” („Omul-molie”), după serialul Batman, care era difuzat la televizor. Întâlnirile cu „pasărea” demonică au inspirat filmul „Profețiile omului-molie” (2002), în regia lui Mark Pellington. Filmul s-a bazat pe cartea jurnalistului John Keel, care a relatat despre o explozie de semnalări și experiențe neobișnuite în Ohio Valley. Keel a emis ipoteza că Omul-molie a fost implicat în mod misterios în prăbușirea Podului de Argint din Point Pleasant, în decembrie 1967, când au murit 46 de oameni, inclusiv câțiva care susținuseră anterior că au văzut arătarea. 6 Coliziunea „inevitabilă” a Titanicului

Filmele despre scufundarea Titanicului înfățișează pasageri panicați în miez de noapte, imediat după coliziunea vasului cu un bloc de gheață. Deși această reprezentare este precisă, adevărul este că ciocnirea navei de aisberg putea fi evitată. Aisbergul ar fi putut fi ocolit dacă echipajul ar fi avut la îndemână binocluri. Acestea făceau parte din echipamentul standard de pe Titanic și erau încuiate într-un dulap metalic. Cheia, însă, era la ofițerul secund David Blair, care a fost înlocuit într-o modificare de ultimă oră a componenței echipajului, înainte ca vasul să plece în larg. Blair a luat cheia cu el, ceea ce înseamnă că echipajul nu a avut cum să vadă aisbergul la timp. 6 Astronautul din Solway În după-amiaza zilei de 23 mai 1964, Jim Templeton, un pompier din regiunea Cumbria, din Anglia, a ieșit cu soția și cu fiica sa într-un loc numit Solway Firth, unde au stat la picnic și au făcut fotografii. Când a ridicat fotografiile developate, un angajat al studioului i-a spus că este păcat că unul dintre instantanee „a fost stricat de un om în costum spațial care apare în fundal”. Într-adevăr, într-una dintre imagini este surprinsă Elizabeth, fiica lui Templeton, în fața unei siluete enigmatice. Personajul este îmbrăcat într-un costum alb care seamănă cu cele purtate de astronauții NASA la acea vreme.

Fotografia a fost examinată atât de firma Kodak, cât și de polițiștii din Cumbria, care nu au putut găsi nicio explicație logică privitoare la această apariție. Jim Templeton a murit în 2011, fără să afle adevărata identitate a „astronautului din Solway”. Imaginea rămâne una dintre cele mai captivante din istoria anomaliilor fotografice. 7 Procesele vrăjitoarelor din Salem Procesele presupuselor vrăjitoare din satul american Salem din 1692 au dat naștere unuia dintre cele mai mari mituri din istorie. Deși există convingerea că cei găsiți vinovați au fost arși pe rug, adevărul este că această metodă de execuție nu a fost folosită în niciunul dintre cazuri.

În total, din câteva sute de acuzați, au fost condamnați pentru vrăjitorie 19 bărbați și femei. Cei găsiți vinovați au fost spânzurați, în vreme ce un bărbat a fost ucis prin zdrobire pentru că a refuzat să ia parte la proces. Un alt mister, cel al tinerelor „lovite de vrajă”, care a declanșat întreaga isterie și valul de arestări, ar putea fi, de asemenea, explicat cu ușurință. Foarte probabil, fenomenul a fost cauzat de intoxicarea cu ergot, care a rezultat din consumul de secară infectată cu această ciupercă, provocându-le victimelor vărsături, halucinații și mâncărimi sub piele.  

https://incredibilia.ro/7-enigme-si-detalii-mai-putin-stiute/?fbclid=IwAR1Ci4NnbEIhTwOaL0uJYEZEYhGZXvsnOxbF2aH6-RdmNg3tbJheDqVPKLA

Read more »

Staţia Piaţa Romană, construită în secret de frica Elenei Ceauşescu

Peronul periculos de îngust şi curbe la intrarea în staţie – nu-i de mirare că Piaţa Romană, unică printre celelalte staţii de metrou din Bucureşti, a devenit în timp unul dintre locurile preferate ale sinucigaşilor. Aspectul său straniu îl „datoram” Elenei Ceauşescu, care a scos-o de pe harta proiectanţilor metroului, în 1985, dintr-un motiv bizar.

„Sunt prea multe staţii, mai răriţi-le!” – acesta ar fi fost ordinul Elenei Ceauşescu atunci când a văzut proiectul pentru tronsonul 2 de metrou Berceni – Pipera, ne-a spus unul dintre cei trei proiectanţi ai staţiei, Sorin Călinescu. Acesta susţine ca acest punct de oprire al metroului s-a construit totuşi, în secret, încălcând ordinul tovaraşei, care era de neclintit în decizia ei.
Marea problema a Elenei Ceauşescu era că atât clasa muncitoare, cât şi tineretul „au început să se îngraşe” şi aveau nevoie să faca mai multă mişcare, îşi amintesc cei care au lucrat la construcţia metroului.


Staţia Piaţa Romană a atras numeroşi sinucigaşi Foto: Mircea Păun

„Am primit comandă de la partid să excludem cel puţin o staţie din schemă, ceea ce ne era aproape imposibil pentru că şi-aşa erau puţine şi ne dădeau planurile peste cap, tehnic vorbind. Am decis să eliminăm, doar pe hârtie, staţia cea mai importantă, ca ulterior să fim «obligaţi» s-o punem la loc. Este vorba de Piaţa Romană”, a explicat Călinescu, actualul şef al direcţiei de Consultanţă Metroul S.A.

Gata in timp-record: nici trei luni!

Călinescu povesteşte că atunci când au început lucrările pe tronsonul Berceni-Pipera, prin ´86, oamenii care lucrau oficial la bucata de tronson Piaţa Universităţii-Piaţa Victoriei au pregătit terenul în zona Romană, fără a scăpa vreo vorbă.

Astfel, într-un timp record de trei luni, constructorii au făcut nişte galerii în spatele zidurilor groase pe care le vedem astăzi, cu gândul de a fi tranformate în peroane, aşa cum s-a şi întâmplat. De aceea, când privim acum staţia de metrou vedem că aceasta are forma unei arcade, pentru că pe-aici, până s-a aprobat „de sus” construcţia staţiei, metroul a circulat fără oprire, circa un an, între Universitate - Piaţa Victoriei.


Peroanele sunt periculos de înguste

Pericol de prăbuşire

Când cuplul Ceauşescu s-a convins că este necesară staţia, la presiunea bucureştenilor care se pare ca au trimis mii de solicitari, pereţii au fost sparţi cu picamerul, ca să se poată face culoarul de acces la metrou.

Însă spaţiul a fost lăsat foarte îngust din cauza pericolului pe care îl presupunea o demolare masivă în acea zonă, pe Magheru, foarte afectată de cutremurul din ´77. Asta pentru că săpăturile se făceau pe la suprafaţă, nu ca acum, doar pe sub pământ.

Ceauşescu, fascinat de metroul de la Viena

Construcţia metroului, potrivit lui Călinescu, nu a fost nimic altceva decât o ambiţie personală a lui Ceuşescu, care a fost în Viena, a văzut, i-a plăcut şi a vrut doar să demonstreze că şi el poate. Nu a luat niciodată în calcul să dezvolte acest serviciu subteran.

Scarile rulante i-au dat batai de cap dictatorului

Călinescu povesteşte un episod amuzant în urma unei întâlniri cu Ceauşescu, căruia i se solicitase acordul de a cumpăra „escalatoare”. Doar că tovarăsul, din neatenţie sau necunoştinţă de cauză, a înţeles altceva şi a strigat în gura mare: „Ce ne trebuie nouă excavatoare aici?”. Nu ştia că escalatoare sunt de fapt scările rulante. Apoi i-a fost explicat şi a refuzat achiziţionarea lor, motivand tot faptul că bucureştenii sunt prea graşi şi le trebuie mai multa mişcare.

Pasajul subteran a derutat-o pe Ceauşeasca

După ce lucrarile au fost demarate în mod oficial în zonă, proiectanţii au venit cu ideea construirii unui pasaj subteran în zona cinema Patria, pentru a defluidiza circulaţia după terminare, şi-a mai amintit Călinescu.


Dacă ar fi fost după Elena Ceauşescu, metroul nu ar fi oprit decât pe platformele industriale şi în cartiere, pentru a lua şi a duce muncitorii la fabrici Foto: Fototeca online a comunismului românesc

Răspunsul la solicitare, venit din partea Elenei Ceauşescu, i-a şocat pe toţi: „De ce să facem, că nu circulă nimeni pe-aici?!”, s-a rastit aceasta. Într-adevar, atunci nu trecea nimeni pe-acolo, în afara coloanei prezidenţiale, a pompierilor şi a salvărilor, dar pentru că accesul era era restricţionat din cauza lucrărilor!

Probleme şi la staţia Basarab

Directorul Metrorex mărturiseşte că o situaţie asemanatoare s-a întâmplat şi cu staţia Basarab, care a fost făcută tot pe ascuns de Ceauşeşti.


Şeful Metrorex, Gheorghe Udrişte, a povestit pentru "Adevărul de Seară" că şi la staţia Piaţa Romană s-a muncit pe ascuns

„S-a făcut şi aceasta pe ascuns şi de-abia după ´90 i s-a dat drumul, deşi era foarte necesară. Staţia Basarab şi staţia Eroilor le consider ca fiind mari realizări, deoarece sunt considerate poate cele mai întinse staţii de metrou din lume”, ne-a spus Gheorghe Udrişte.

Pacepa: staţia de la Romana, lux al vieţii urbane

Despre apariţia staţiei de metrou Piaţa Romană vorbeşte şi fostul colonel de securitate, Ion Pacepa: „Ceauşescu a avut curajul să facă ceea ce ceilalţi conducători est-europeni au fost adesea tentaţi să facă, dar nu au îndrăznit: să-şi trateze clasa muncitoare cu toată duritatea pe care el considera că o merită.


Ceuşescu a fost extrem de fascinat de prima călătorie cu metroul Foto: Fototeca online a comunismului românesc

Această atitudine tipică s-a putut vedea la construcţia metroului din Bucureşti, unde el a dorit ca staţiile să fie distanţate între ele, pentru că el considera metroul ca fiind doar un mijloc de transportare a muncitorilor de acasă la fabrică sau la punctele de lucru şi înapoi. Cu mare greutate a putut fi convins să permită executarea unei alte staţii în mijlocul oraşului (n.r. Piaţa Romana), considerată ca un lux al vieţii urbane”.

http://www.historia.ro/

Read more »

Mormantul unei vrajitoare din "mileniul intunecat", descoperit intamplator in Satu Mare.

Mormantul unei vrajitoare din "mileniul intunecat", ce contine pandantive cu ciocanul zeului Thor si nodul lui Hercule, a fost descoperit pur si simplu intamplator in timpul sapaturilor de la centura ocolitoare a municipiului Carei.

Descoperirea este una de-a dreptul senzationala si pentru arheologi, intrucat nimeni nu se astepta la un cimitir gepidic, dar mai ales care sa contina asemenea piese nemaiintalnite in regiune.
Arheologul Robert Gindele, din cadrul Muzeului Judetean Satu Mare, a declarat, pentru Agerpres, ca mormantul a fost descoperit in urma cu cativa ani in timpul lucrarilor la centura Careiului, insa recent si-a dat seama de cat de important este, cand a studiat foarte atent obiectele gasite.



Conform arheologilor, la Carei a fost descoperit un cimitir gepidic, din secolul VI, ce ar putea avea si 1 000 de morminte. Deocamdata s-au facut sapaturi la doar 28 de morminte, arheologii afirmand ca ar putea fi descoperite lucruri uluitoare. Ei nu se asteptau la un cimitir de asemenea anvergura.
"Suntem in anii 550-600, este o populatia germanica, gepizii, putini au auzi de ei, au stat in "mileniul intunecat" pe meleagurile noastre. Un mormant reprezinta un interes cu totul deosebit, nici nu mi-am dat seama cand am sapat, numai in curs de prelucrare mi-am dat seama ca avem in fata mormantul unei femei speciale, sa zicem cu legaturi cu lumea cealalta, cu lumea magiei. Pe centura ei, a fost descoperit, foarte interesant, ca piesa principala un pandantiv, o amuleta-pandantiv, al zeitatii germanice Thor din chihlimbar, o chestie foarte rara. Numai la vikingi am gasit analogii. O alta piesa este asa zisul nod al lui Hercule, care vine din lumea greco-romana si simbolizeaza practic casatoria. Mai sunt cateva piese pe aceasta centura, un dinte de cerb, care are legaturi cu lumea cealalta. Foarte probabil stam in fata unui mormant al unei vrajitoare, pe limbajul actual", a declarat Gindele.



Piesele gasite sunt foarte rare, arheologii nici n-au gasit analogii, gasind referiri doar la vikingi, secole mai tarziu.
"Aceste piese sunt foarte foarte rare, nici n-am gasit analogii pentru ele. Cel mai important este acest pandantiv, Zeul Thor, era in mitologia germanica zeul fulgerului, zeul puterii, avea un ciocan in mana. Sunt filme multe, sute, mii care se cunosc. Acum avem descoperit la noi un simbol al acestei zeitati Thor. Analogii sunt cateva, din os, in spatiul nostru, dar chihlimbar deloc nu am gasit. Singura analogie pe care am gasit-o este mai tarzie, doar la vikingi, am gasit o fabrica-manufactura de asemenea pandantive a ciocanului lui Thor. Asta era mai tarziu, la 200 de ani distanta de mormantul gepidic de la Carei. Nodul lui Hercule din lumea greco-romana continua ideea, traditia, si femeia germanica a preluat de la romani probabil aceasta idee. Sunt un fel de ineluse, dar nu au fost purtate pe degete, au fost purtate pe lant ca si pandantiv, aducatoare de noroc, simbolizeaza casatoria, legatura intre femei si barbat. Practic nodul reprezinta aceasta legatura stransa intre femeie si barbat, un nod care nu se poate desface foarte usor sau, au crezut ei, chiar deloc daca purtau acest obiect", a mai spus Gindele.
Despre femeia-vrajitoare deocamdata nu se stie mare lucru. Urmeaza sa fie facute noi studii si, probabil, dupa noi sapaturi care vor scoate la lumina vestigii, se va putea trage o concluzie.
"Rolul acestei femei era foarte important probabil in societatea gepidica. Nu toate femeile aveau aceste pandantive, eu cred, inca trebuie sa studiez, ca avea o legatura speciala cu lumea de dincolo, era un fel de magiciana, vrajitoare, cineva care tinea legatura cu lumea cealalta in aceasta societate gepidica", a precizat Gindele.

Read more »

Misterul extraterestrului descoperit în Marea Piramidă

Marea Piramidă din Giza este una dintre cele mai bizare și misterioase construcții din lume. Pe lângă faptul că originea sa nu a fost nici în ziua de astăzi determinată, numeroase alte secrete ale sale sunt păstrate departe de ochii publicului larg.
În anul de grație 1988, o echipă de arheologi egipteni a realizat descoperirea secolului. Informația a fost prezentată succint în revista de specialitate al-Rose Yūsuf, după care nimeni nu a mai avut curajul să ofere alte detalii.
Într-o misiune de cercetare, s-a descoperit o cameră secretă sun Marea Piramidă. Arheologii au reușit să pătrundă înăuntru și acolo au descoperit o ființă bizară, care se afla într-o stare latentă, comparată cu hibernarea. Potrivit rapoartelor, ființa extraterestră era ținută în viață pentru că se afla în interiorul unei capsule cristaline.
Lângă ființa stranie, s-a descoperit un papirus, vechi de circa 4000 de ani.

Acesta susținea că extraterestrul din camera secretă era un soi de mesager, trimis de către o civilizație din spațiu în Egipt pentru a anunța venirea poporului său pe Terra. Conform specialiștilor care au analizat textul, întreaga poveste s-a petrecut în timpul domniei faraonului Khufu.
Vizitatorul a fost foarte bine primit în Egipt și textul susține că Marea Piramidă a fost construită pentru a ascunde capsula extraterestră. Nu se cunosc mai multe detalii cu privire la ființa ciudată și nici dacă civilizația extraterestră a mai ajuns pe Terra sau nu, dar cert este faptul că autoritățile egiptene au clasat cazul și niciodată alte informații nu au mai fost divulgate.
Atunci când știrea a fost făcută publică, un biolog francez s-a deplasat la Cairo pentru a extrage probe biologice de la ființa extraterestră. Autoritățile egiptene i-au interzis intrarea pe teritoriul Egiptului și de atunci nu s-a mai auzit nimic despre misterioasa descoperire.

Ce s-a întâmplat cu extraterestrul din piramidă? Nimeni nu poate spune cu adevărat, dar putem presupune că serviciile secrete egiptene s-au ocupat de caz și astfel totul s-a transformat doar într-o poveste puțin credibilă și nimic mai mult.

http://www.efemeride.ro/

Mondo Tempo Reale

Read more »

De ce este atat de pretioasa Rosia Montana? Aici se ascunde ORASUL SUBTERAN in care au trait ZEII!

La începutul anilor 1990, subsolul din zona Carpaților Occidentali a fost sondat de un satelit rusesc, care căuta situri antice și preistorice. Cu această ocazie, s-a descoperit un imens oraș subteran, întins pe o suprafață de peste două sute de kilometri pătrați, foarte bogat în aur.

În zona numită Vârtoape din Munții Orăștiei, pe o suprafață de aproximativ patru kilometri pătrați există șaptezeci și cinci de gropi conice, de diferite dimensiuni (unele cu diametre de până la șaptezeci de metri), din care pleacă mai multe tuneluri către munții din apropiere (unul ajungând chiar sub sanctuarele din Sarmizegetusa Regia, fiind probabil cel prin care armata lui Decebal a plecat din calea romanilor, traversând munții în două zile).

În zona Vârtoape, aparatele au detectat foarte multe incinte paralelipipedice care comunică între ele, precum camerele unei locuințe, multe dintre ele comunicând cu platoul de deasupra prin drumuri antice. În această zonă și în imediata apropiere se află vestigiile cele mai impresionante ale complexului, inclusiv sanctuare făcute din andezit (piatră pe care astăzi o putem tăia doar cu diamantul), construcții cu o vechime mult mai mare decât cele de la Sarmizegetusa, acolo aflându-se centrul mega-orașului pre-dacic.

Acest oraș subteran se întinde nu numai sub Sarmizegetusa Regia, ci și sub Simeria (locul de origine al sumerienilor), Tărtăria (unde s-a descoperit cea mai veche scriere din lume), Deva (zona din care au plecat arienii în Asia) și Roșia Montană. În Pergamentul Secret, Radu Cinamar vorbea despre un tunel foarte lung sub munții Orăștiei, la capătul căruia s-ar afla o cameră imensă din aur pur, în care s-au descoperit o lumină albastră stranie și șapte scaune capabile să susțină umanoizi de aproape trei metri înălțime. Referiri la acest oraș subteran se întâlnesc și în poveștile grecilor antici, care spun că în ținutul arimilor (adică în aceeași zonă) locuia în vremurile de demult gigantul Typhon, bine ascuns sub pământ, închis acolo de către Zeus.

În Teogonia, Hesiod scria că în țara Arima trăia Echidna, o creatură jumătate nimfă și jumătate șarpe, ce locuia într-o peșteră adâncă, făcută de zei, ce seamănă cu un palat strălucitor, de unde păzea întreg ținutul. De altfel, grecii antici considerau că în subsolul Carpaților Occidentali se afla Tartarul, lumea subterană în care au fost închiși titanii, primii zei, probabil fiind vorba despre acest uriaș oraș subteran. S-a descoperit și că nu doar sub Munții Apuseni, ci sub întregul lanț Carpatic de pe teritoriul țării noastre, există o rețea întreagă de tuneluri, despre care legendele dacice susțin că au fost construite de zeul Zamolxis pentru a proteja ținutul și poporul dac. Iar Roșia Montană se pare că reprezintă intrarea principală în acest oraș subteran al zeilor.

În luna februarie a anului 2012, o echipă româno-canadiană de geologi urmărea rămăşiţele filonului de aur la una dintre galeriile săpate de agatârşi în urmă cu 5.500 de ani la Roşia Montană. Atunci, echipa a făcut aparent din întâmplare o descoperire colosală, ce ar putea modifica istoria omenirii dacă s-ar face publică.

Geologii români și canadieni au descoperit la baza galeriei cavernecapătul dreptunghiular al unei lespezi aurii, care nu părea a fi o rocă naturală. După prelevarea unei mostre, rezultatele de laborator au arătat că era vorba despre o piatră compozită, obţinută după o tehnologie imposibil de reprodus în condiţiile ştiinţei actuale, compusă din 15% praf de granit, 30% wolfram și 55% pulbere de aur de 50 de karate. În luna aprilie, în timpul discuțiilor purtate cu ușile închise la Ministerul Minelor, Petrolului și Geologiei, canadienii au cerut ca această descoperire să nu fie făcută publică iar galeria să fie închisă urgent. Românii au fost de acord cu păstrarea secretului, însă au insistat să continue cercetările și să trimită acolo o echipă de arheologi.

Zona a fost închisă imediat cu sârmă ghimpată și pusă sub pază. De la începutul lunii mai până pe 23 iunie s-au derulat în secret săpăturile în jurul lespezii. Măsurătorile au stabilit faptul că aceasta, perfect șlefuită, cântărea aproximativ 1.700 de tone (cu 100 de tone mai mult decât cea de la Baalbek, în Liban), avea o lungime de 12 metri, o lățime de 6 metri și o înălțime de 3 metri, iar aurul din ea reprezenta 935 de tone, de 150 de ori mai mult decât tot aurul extras la Roșia Montană de daci, romani, austro-ungari și români la un loc.

Într-un final, lespedea a fost segmentată în 80 de calupuri egale, încărcată în containere și transportată noaptea, sub escortă militară, spre o destinație necunoscută. Din anumite informații reiese că fragmentele au ajuns la Combinatul Siderurgic din Galați, unde au fost topite și transformate în lingouri de aur și wolfram, despre care nu se știe unde au fost depozitate.

Un lucrător care a participat la dezmembrarea lespezii susține că un bătrân arheolog de prestigiu, ce avea o cicatrice în colțul ochiului stâng, a realizat un set de fotografii, care au fost date spre studiu unui paleolingvist, ce a atras atunci atenția autorităților că lespedea are o valoare istorică și culturală inestimabilă nu doar pentru români, ci pentru întreaga omenire.

Ca argument, în respectivele fotografii se poate observa că întreaga suprafață a lespezii era acoperită de o scriere în basorelief de culoare verde smarald, total necunoscută, posibil pelasgă. Cu toate acestea, autoritățile române au ignorat atenționările paleolingvistului și au dispus tăierea și topirea lespezii, urmând ca, după vânzarea aurului, să primească 19,31% din câștig, conform înțelegerii cu partea canadiană.

Bătrânul arheolog, care a ales să-și păstreze ascunsă identitatea, a declarat presei la vremea respectivă: „Lucrurile însă au devenit de-a dreptul uluitoare atunci când la ridicarea lespezii s-a putut observa un soi de puţ cu diametrul de 4 metri, în interiorul căruia cobora o scară elicoidală, ale cărei trepte erau săpate în pereţii puţului, de parcă fuseseră tăiate cu laserul. Din interiorul puţului emana o lumină lăptoasă, violacee.

Deşi cei câţiva lucrători, geologi şi arheologi care au fost martori la ridicarea lespezii şi-au revenit după o vreme din uimire, în afara paleolingvistului care s-a precipitat ca un apucat pe scări în jos, nimeni n-a mai avut curajul să coboare ca să vadă ceea ce se afla în puţ, iar a doua zi era deja prea târziu. Am aşteptat cu toţii ca paleolingvistul să apară, dar el nu s-a mai ridicat la suprafaţă. Peste noapte, SRI-ul şi armata au acoperit cu scânduri intrarea în puţul care ducea spre interiorul muntelui, au turnat ciment şi au sigilat-o. A doua zi a fost închisă gura puţului exterior, precum şi intrarea în galeria săpată în vremuri imemoriale de agatârşi.

Tot a doua zi, eu, dimpreună cu toţi martorii care au asistat la prelevarea lespezii și la descoperirea puţului din adâncul minei, precum şi cei care au participat la ştergerea urmelor, am fost puşi să semnăm nişte documente care garantau păstrarea «secretului de stat» şi am plecat cu toţii, speriaţi, înapoi pe la casele noastre”. La sediile Ministerului Minelor, Petrolului şi Geologiei şi al Institutului de Arheologie din Bucureşti, nimeni nu ştie nimic, domnind peste toți o tăcere ca de mormânt. Există voci care susțin că persoane sus-puse de la Guvern au muşamalizat afacerea şi că bancherii elveţieni îşi freacă mâinile satisfăcuţi. Ultima dată când s-a mai putut discuta cu bătrânul arheolog şi cu lucrătorul martor a fost pe 28 iulie 2012, cei doi dispărând apoi fără urmă.

Galeria unde a fost descoperită lespedea, aflată pe Valea Cornei, sub satul Cornea de la Roșia Montană, a fost supranumită Galeria Hiperboreeană. Ea a mai fost cercetată în 1976 și, după o descoperire uluitoare, a fost sigilată de către Securitate. Dintre cei care au participat atunci la săpături, doar patru persoane mai sunt astăzi în viață. Trei dintre ei refuză să-și amintească întâmplarea de acum 37 de ani, doar unul dintre ei, Ion Moiș, fost șef de echipă, a acceptat să rupă tăcerea.

Iată ce a povestit el Presei: „Poate că n-ar trebui să zic nimic, că doară am jurat la comunişti, dar eu mă trag de fel din Albac, chiar din neamul de moţi al lui Avram Iancu, aşa că nu pot să tac. Uite cum a fost: În iarna lu’ 76, am fost chemat de inginerul şef şi am primit dispoziţie să redeschid, să consolidez şi să electrific vechea galerie 13, rămasă închisă încă de pe vremea austro-ungarilor, urmând ca după consolidare să vină doi tovarăşi geologi să prospecteze. Galeria era veche, rămasă aşa neexploatată încă de pe vremea agatârşilor, care la vremea aceea scoteau din ea şi prelucrau aurul şi argintul pentru daci, iar filonul fusese epuizat cu multe secole înainte să ajungă romanii stăpâni pe minele de aur, sau Alburnus Maior cum spuneau ei. E drept că se văd urme de căutare şi din partea romanilor, dar e limpede că s-au lămurit repede şi au abandonat. Lucrările de consolidare şi electrificare au durat până în vara lui ‘76 şi am avut nişte probleme cu golirea de apă a unei părţi a galeriei care se inundase. Atât valvele din mină, cât şi electrovalvele de la pompe ne-au fost de mare ajutor. Tot atunci am găsit şi un os spălat de ape, aşa de mare, cum nu mai văzusem niciodată. După ce l-am arătat directorului minei, el l-a predat securistului Întreprinderii Miniere de Stat Roşia Montană, iar pe noi ne-a anchetat Procuratura vreo patru zile. Că unde era osul când l-am găsit? Că în ce poziţie? Că cine a mai fost cu noi în mină? Că cine mai ştie de existenţa lui? Câţi am intrat şi câţi am ieşit din şut în ziua aia? Mă rog, tot felul de întrebări, ca să ne sperie şi să ne facă să tăcem. Am tăcut cu toţii, iar după ce ne-au pus să semnăm declaraţiile, ne-au trimis înapoi în galerie. Acasă n-am suflat o vorbă. Mi-era frică pentru ai mei. Când treaba noastră a fost terminată, au intrat în mină doi oameni de la Bucureşti din care unul sigur era geolog. Ce au lucrat ei acolo nu ştiu, dar aşa, ca la vreo săptămână, s-a prezentat un al treilea, unul foarte tânăr, cu o cicatrice la ochiul stâng, care a zis că e arheolog. La două zile după el, a venit o echipă întreagă de civili dar şi câţiva arheologi cu nişte echipamente cam ciudate, împreună cu un echipaj de Miliţie care a blocat accesul la galeria 13 şi a început să ne controleze legitimaţiile la poartă. După încă vreo lună jumate am fost chemaţi din nou, eu şi ortacii mei, cei care ne-am ocupat de consolidări şi care deja semnaserăm declaraţiile, să cărăm sterilul din fundul galeriei 13 şi să-l scoatem cu vagonetele afară din mină. Atunci am văzut grozăvia. Arheologii scoseseră la iveală din stâncă un schelet uriaş, cam de 10 metri lungime, care zăcea pe o parte cu picioarele strânse. Osul pe care îl găsisem eu era legat cu o fundă roşie şi de-abia atunci am văzut că era de fapt o vertebră. Mamă, da’ ce vertebră! Civilii se foiau de colo-colo! Unii îşi notau câte ceva din ce ziceau arheologii, alţii făceau poze cu blitzul. Ziceau ceva de unu’ Densuşianu, apoi ceva de hiperboreeni, apoi unul a sărit cu gura mare că să-şi vadă de treabă, că Densuşianu era avocat, nu istoric, apoi a dat-o cu partidu’ şi cu securitatea. Altul, şi ăsta era arheologul cel tânăr, că l-am recunoscut după cicatrice, a scăpat una cum că scheletul ăla era de hiperborean şi că ar putea fi chiar strămoşul nostru! «Nu se poate tavarişce! Ce hiperborean visezi!» – a răcnit rosia_montana_sechelet_29021600la el unul gras în haină de piele şi cu accent rusesc! – «Omul se trage din maimuţă! Unde ai mai pomenit tu maimuţă de 10 metri? Gata! Scheletul ăsta pleacă la Moscova! Ia luaţi-l pă reacţionaru’ ăsta d-aici!». Atunci ne-a cuprins groaza pe toţi. Doi gealaţi au sărit pe el, l-au legat şi l-au târât afară din mină. «Ia hai! Strângeţi, împachetaţi în lăzi şi duceţi totul la gară! Şi dacă mai suflă vreunul vreo vorbă v-arunc kaghebeu-n ceafă!». Tot pe noi a căzut măgăreaţa cu strânsul şi cu căratul. S-a făcut dimineaţă când am terminat de împachetat, de cărat şi urcat lăzile în tren. Dar nici pe noi nu ne-au lăsat să mai mergem acasă. Ne-au suit în două dube fără geamuri şi ne-au dus undeva. Unde, nu ştiu. Dar ştiu că am mâncat bătaie şi că m-au pus să semnez că n-am văzut şi că nu cunosc nimic, că am un unchi legionar care e bandit şi împuşcă securişti prin munţi şi mi-au zis că dacă suflu vreo vorbă îmi saltă nevasta şi copiii iar pe mine mă bagă în puşcărie. Am semnat şi am tăcut, ce era să fac… Nici cu ortacii mei n-am mai vorbit despre asta. Ceva de bine totuşi mi s-a întâmplat după aceea. La o săptămână după ce m-am întors la mină, unul de-l aveam mereu coadă după mine când intram şi ieşeam din şut a venit la birt şi s-a aşezat la masa mea. Cinstit să fiu, când l-am văzut, mi-a îngheţat sângele în vine. «Uite Ioane, – mi-a zis – şi eu sunt moţ ca şi tine. Şi tot ca şi la tine, neam de neamul meu au fost băieşi la Roşia Montană. Am fost acolo când s-a descoperit scheletul uriaşului. Acum e la Moscova. Ca şi tine, am fost și eu martor. Ia plicul ăsta şi păstrează-l ca pe ochii din cap. Înăuntru ai poza. Să ştii de la mine că acolo, în galerie, era scheletul unui dac, strămoş de-al nostru. Păstrează poza şi arat-o nepoţilor tăi. Eu nu ştiu dacă scap, pentru că am fost iradiat. Pe voi v-au speriat bine, dar de noi, ăştia din securitate, care nu ne speriem aşa de uşor, se descotorosesc altfel. Nu te cunosc, nu mă cunoşti. Nu ţi-am dat nimic! Ai priceput?». «Da, am priceput!». S-a ridicat şi a ieşit repede pe uşă. Doar două zile l-am mai văzut cum păşea ca o umbră în urma mea, apoi nu l-am mai văzut niciodată. În schimb, mai am poza cu hiperboreanul de la el”.

Așadar, deasupra lespezii extrase în 2012 se aflase cu 36 de ani în urmă scheletul uriașului, în Galeria 13 sau Galeria Hiperboreeană. Iar același arheolog cu cicatrice în colțul ochiului stâng a fost martorul ambelor descoperiri, din 1976 și 2012. La Roșia Montană se află intrarea în orașul subteran al zeilor, supranumit Tartar de către grecii antici.

Dacă în trecut secretele zeilor erau păzite întotdeauna de sfincși, creaturi mitice cu cap de Sfinxul-Rosiei-Montaneom, corp de leu, picioare de taur și aripi de vultur, și la Roșia Montană există unul aparent natural. Sfinxul Roșiei Montane este situat pe unul dintre cele mai înalte puncte ale Masivului Cârnic și are două capete: unul mare și încă unul mai mic, numit Sfinxișorul, deasupra celui mare. Unii localnici chiar susțin că evreii nu vor putea pune mâna pe aurul nostru atât timp cât Sfinxul va păzi Roșia Montană. E posibil ca acest oraș subteran al zeilor să fie adevărata țintă a miliardarilor evrei George Soros și Beny Steinmetz?

Am aflat deja că amândoi au investit sume colosale pentru a-și pune ghearele pe Roșia Montană, am văzut implicarea SRI-ului atât în povestea copilului ucis pe 2 septembrie, cât și în descoperirea din Galeria Hiperboreeană. Am văzut implicarea clasei politice de vârf atât în mușamalizarea înțelegerii secrete cu evreii, cât și în regizarea crimei copilului, apoi în deturnarea atenției publicului către maidanezi. Am văzut și manipularea fără ascunziș a mass-mediei în aceste cazuri. Pentru a afla dacă interesul miliardarilor evrei este orașul subteran sau aurul (alături de celelalte metale prețioase), nu trebuie decât să aruncăm o privire către planul proiectului minier de la Roșia Montană.

Acesta este unul dintre cele mai mari proiecte de exploatare auriferă din lume, cu riscuri mult peste toate celelalte. În absolut toate țările Uniunii Europene se utilizează în astfel de exploatări aproximativ 1.000 de tone de cianuri; la Roșia Montană se dorește utilizarea a 13.000 de tone de cianuri pe an. Intervenția se va face pe un perimetru de 1.258 de hectare; se vor rade patru munți și se va săpa la o adâncime de 400 de metri, creându-se un crater gigantic, cu un diametru de aproximativ 8 kilometri, vizibil și de pe Lună.

Proiectul va duce la excavarea a 500 de milioane de tone de steril în urma utilizării cianurilor. În urma acestui proiect, România va rămâne pentru totdeauna cu un lac imens de cianuri (adică 215 milioane de metri cubi de cianuri), și un baraj ce ar trebui să reziste veșnic (lucru puțin probabil). Pentru întreținerea și supravegherea acestui baraj, Roșia Montană Gold Corporation ne oferă doar 150 de milioane de euro, deși Agenția de Mediu a Statelor Unite ale Americii a evaluat costurile la 2,6 miliarde de dolari. Exploatarea se va face la suprafață, nu în galerii ca până acum, distrugându-se aproape complet respectiva zonă. Deși sunt și alte tehnologii pentru extracția aurului, nepericuloase pentru mediu, cea cu cianuri este cea mai ieftină și cea mai periculoasă.

Evident că o firmă se gândește doar la profitul propriu, alegând cheltuieli cât mai mici. Și evident că jurnaliștii noștri cumpărați de evrei, precum Mihai Gâdea și Mircea Badea de la Antena 3, ascund publicului variantele alternative, încercând să ne convingă că extracția aurului cu ajutorul cianurilor este singura modalitate. Chiar un inginer chimist din Baia Mare a inventat încă din anul 2000 o metodă alternativă, care nici nu pune în pericol mediul, și este și mai eficientă, metodă respinsă de către Roșia Montană Gold Corporation. De ce evreii de la Gabriel Resources resping metodele alternative de extracție a aurului, unele chiar mai eficiente, preferând-o doar pe cea distrugătoare? De ce vor neapărat să folosească 13.000 de tone de cianuri pe an, când peste tot în lume este vorba doar despre 1.000 de tone? Răspunsul nu poate fi decât unul singur: pentru a distruge zona. De ce și-ar dori distrugerea acelei zone?

Nu poate fi decât un motiv viabil: pentru a bloca accesul către / din orașul subteran al zeilor. Am văzut deja că Securitatea a sigilat intrarea în Galeria Hiperboreeană încă din 1976 iar în 2012, după ce a fost extrasă enorma lespede, SRI-ul și armata au au cimentuit puțul care ducea spre interiorul muntelui, blocând și intrarea în galerie. Un imens lac de cianuri ar sigila intrarea către acel oraș pentru totdeauna. Nimeni nu ar putea intra vreodată acolo și, mai ales, nimeni și nimic nu ar putea ieși de acolo. Dacă miliardarii evrei de la Gabriel Resources urmăresc într-adevăr distrugerea intrării orașului zeilor și îngroparea acestuia sub 215 milioane de metri cubi de cianuri, de ce ar face asta? Pentru a afla răspunsul, trebuie să cunoaștem adevărata religie a evreilor, ascunsă maselor dar cunoscută la cel mai înalt nivel.

Sursa http://secretelezeilor.wordpress.com/tag/politica/

Read more »

Panică în Bangkok după ce un obiect neidentificat a căzut din cer. Imaginile au fost suprinse de o cameră de bord dintr-o maşină

Autorităţile din Bangkok au mobilizat 100 de pompieri după ce au crezut că un avion s-a prăbuşit în apropiere de oraş. Însă niciun aparat de zbor nu se afla în zonă la momentul respectiv.



De fapt a fost vorba, potrivit specialiştilor de la Chachoengsao Observatory, de un meteorit sau de un obiect (satelit dezactivat, treaptă de rachetă) căzut de pe orbita planetei.

Evenimentul s-a petrecut la ora 8.45 dimineaţa. Obiectul a avut dimensiuni mari, deoarece a fost văzut şi de la o distanţă de 200 de kilometri de capitala thailandeză.

Read more »

Locuri înfricoșătoare din România. Piatra care umblă noaptea

Piatra Dracului din Ținutul Neamțului ascunde o legenda infricosatoare, de care localnicii nu se indoiesc.

E imposibil să o ratezi, dacă mergi spre Durău, căci stă chiar în mijlocul apelor, la confluența Bistricioarei cu Bistrița, în locul numit de localnici „Gura Largului".

O stâncă atât de înaltă, că nicio viitură nu a trecut peste creștetul ei, un monolit de care se izbesc valurile, fără nicio izbândă. I se spune „Piatra Dracului", însă, parcă pentru a mai îmblânzi legenda nascuta în jurul ei, omul i-a fixat o cruce deasupra.

Chiar și așa, cei care îi știu povestea, nu trec pe acolo fără să-și „stuchească" în sân, privind pieziș, să nu fie cumva diavolul în preajmă. Și asta pentru că piatra cu pricina cică și-ar schimba locul în fiece noapte, mișcată de însuși șeful Tartarului, potrivit Efemeride.ro.

Legenda spune că sufletul oamenilor așa se înrăise și credința lor așa de tare se știrbise, că Dracul s-a dus la Dumnezeu cu o cerere: „Nu-i vezi cât de netrebnici sunt, Doamne, ce trebuință mai ai de ei? Dă-mi-i mie!", ar fi zis.

Iar Dumnezeu s-a învoit, cu o singură condiție: să smulgă o piatră sacră de pe vârful Ceahlăului și, până la cântatul cocoșilor, să o pună la Talpa Iadului.

Zis și făcut. Tartorul a smuls piatra și a plecat cu ea spre tărâmul lui. Dar pe când era deasupra apelor – deși încă nu se iviseră zorile – un cocoș nu știu ce vis avu că s-a trezit și s-a pornit pe cântat (Diavolul ar fi acuzat mai apoi un șiretlic al lui Dumnezeu, care trimisese o geană de lumină pe la ochii cocoșului, dar cine să-l dovedească!).

Cert e că la cântecul rebel, dracul a dat drumul pietrei din mâini și ea s-a rostogolit chiar acolo, în locul în care valurile celor două râuri se ciocnesc.

Se mai spune că, înciudat, în fiecare noapte Dracul se întoarce pe furiș și încearcă să mute piatra din loc, convins că în ziua în care va reuși să o pună la Talpa Iadului, domnia lui Dumnezeu pe pământ va sfârși și Lumea va intra în stăpânirea lui.

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET

Read more »