Avansul rapid din Nordul Irakului al jihadiştilor din Statul Islamic, pe fondul dezorganizării armatei irakiene, a reuşit să ia prin suprindere întreaga comunitate internaţională. Crimele împotriva civililor din teritoriile ocupate de islamişti au oripilat o lume întreagă. Decapitarea jurnaliştilor americani, James Foley şi Steven Sotloff, au arătat cruzimea extremă de care sunt capabili aceşti luptători ai SI, ghidaţi doar de caracterul primitiv şi de fanatismul lor. Anihilarea Statului Islamic va depinde în mare măsură de cooperarea dintre SUA şi celelalte state ale comunităţii internaţionale, interesate în restabilirea păcii şi securităţii în Orientul Mijlociu.
Originile şi evoluţia Statului Islamic din Irak şi Levant (SIIL)
Fiind constituită încă din 1999, gruparea teroristă a Statului Islamic şi-a luat de-a lungul timpului diferite nume. Iniţial a purtat numele de Organizaţia Monoteismului şi a Jihadului (Jama'at al-Tawhid wal-Jihad), pentru ca apoi să fie redenumită de Osama Bin Landen Organizaţia jihadului cu baza în Ţara dintre Râuri (cunoscută mai mult sub denumirea de Al-Qaeda în Irak).
Din ianuarie 2006, grupul terorist a început să se distanţeze de ideologia Al-Qaeda, organizaţia teroristă din care s-a desprins. Se pare că motivul acestei distanţări a fost erorile comise de al-Zarqawi, părintele spiritual al SIIL. Dintre aceste erori, cea mai notabilă a fost seria de atentate cu bombă din 2005 la cele 3 hoteluri de la Amman (Grand Hyatt Hotel, Radisson SAS Hotel, Days Inn). Tot din 2006, grupul a început să se intituleze Consiliul Mujahedinilor Shura. Gruparea teroristă promitea să lupte împotriva şiiţilor.
Pe 13 octombrie 2006, islamiştii radicali din Irak proclamă Statul Islamic din Irak (SII) sub comanda egipteanului Abu Ayyub al-Masri şi irakianului Abu Hamza al-Baghdadi. După ce cei doi lideri ai SII sunt ucişi într-un raid american, în aprilie 2010, conducerea organizaţiei teroriste este preluată de Abu Bakr al-Baghdadi, actualul calif al SIIL
Denumirea de Stat Islamic din Irak şi Levant este adoptată pe 8 aprilie 2013, după ce grupul terorist condus de Abu Bakr al-Baghdadi ocupă teritorii în Siria, în contextul războiului civil sirian.
Pe fondul ocupării de vaste teritorii în nordul Irakului, SIIL se declară califat, schimbându-şi din nou numele în Statul Islamic (SI).
Luptători ai Statului Islamic (2014)
Planurile islamiştilor radicali şi sursele lor de finanţare
SI, ca grup extremist sunit, urmează principiile globale ale jihadului. Ca şi alte grupuri jihadiste, Statul Islamic îşi are originea în cadrul organizaţiei „Fraţii Musulmani”, primul grup islamist din lume, ce apare în Egiptul anilor ’20. Statul islamic promovează astfel violenţa religioasă şi îi numeşte pe toţi cei care nu sunt de acord cu politica lor opresivă infideli sau apostaţi. Planul membrilor SI este să întemeieze un stat islamic de orientare salafistă (sectă de fanatici din interiorul Islamului, care cere musulmanilor să traiască aşa cum o făceau primele generaţii după Mohamed) în Irak, Siria şi alte părţi ale Levantului. Înainte de a lupta împotriva statelor non-musulmane, SI are în plan purificarea societăţii islamice.
Islamiştii radicali ai SI resping împărţirea lumii arabe realizată de Occident după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.
În ceea ce priveşte finanţarea acţiunilor Statului Islamic, au fost capturate aproximativ 200 de scrisori aparţinând Al-Qaeda din Irak şi a Statului Islamic din Irak care relevă diverse surse de finanţare. Documentele au fost ulterior analizate de trustul de cercetare Rand Corporation .
Din 2005 până în 2010, s-a observat că doar 5% din bugetul Statului Islamic, o reprezintă donaţiile externe. Restul a fost strâns din Irak. Celulele teroriste erau obligate să contribuie cu 20% din fonduri erau obţinute din răpiri, şantaje şi alte activităţi de crimă organizată.
Situaţia financiară a actualului Stat Islamic este una mult mai bună. Spionajul irakian a arătat faptul că SI are bunuri în valoare de 2 miliarde de dolari, fiind cel mai bogat grup jihadist din prezent. Două treimi din această sumă sunt reprezentate de bunurile capturate după ocuparea orașului Mossul (iunie 2014). Sumele strânse din jafurile organizate la bănci au fost o altă sursă de finanţare. Arabia Saudită şi Qatarul au fost acuzate de guvernul irakian pentru faptul că finanţează în secret Statul Islamic. Traficul cu materii prime şi artefacte arheologice sporeşte și el bugetul SI. De asemenea, SI extrage petrol şi produce energie electrică în partea de est a Siriei, pe care o recumpără ulterior tot guvernul sirian.
Ce strategii au la dispoziţie SUA şi aliaţii săi
Situația militară la data de 6 aprilie 2015
Vicepreşedintele american, Joe Biden, a susţinut în august că forţele locale pot anihila Statul Islamic şi fără participarea trupelor terestre americane.Ca dovadă, vicepreşedintele american a menţionat ofensiva trupelor kurde, care au reuşit să recupereze aria din jurul barajului Mossul având ca sprijin aviaţia americană.
Recucerirea oraşului Mossul, al doilea oraş ca mărime din Irak, este însă cu mult mai anevoioasă, având în vedere are o populaţie de aproape 2 milioane de locuitori. SI a reuşit să-şi implanteze aici structuri de administraţie destul de solide. În plus, islamiştii radicali ai Statului Islamic nu sunt doar simpli terorişti; treptat ei au luat forma de organizare a unor miliţii.
Statul Islamic a reuşit să anihileze rezistenţa locală şi să-şi instaleze structuri de conducere cel puţin în Fallujah şi alte oraşe din regiunea Anbar. Ca dovadă putem cita eşecul trupelor guvernamentale irakiene în bătălia care a avut ca obiectiv recucerirea oraşului Tikrit.
Pentru a anihila SI, o armata va fi nevoită să lupte împotriva radicalilor islamici clădire cu clădire şi stradă cu stradă, în oraşele provinciilor Ninewa, Anbar şi Salah. Populaţia locală din aceste oraşe este în majoritate sunită. Chiar dacă liderii tribali suniţi şi-au exprimat formal opoziţia faţă de SI, comunitatea sunită nu s-a grăbit să provoace la luptă pe radicalii islamici. Având în vedere că trupele guvernamentale sunt formate în mare parte din şiiţi şi kurzi, este puţin probabil ca aceşti suniţi să-şi ofere sprijinul. O strategie ar fi ca, după eliberarea oraşelor sunite din Nord, guvernul irakian să accepte prezenţa unei forţe internaţionale de poliţie alcătuită din militari suniţi. În caz contrar, victoriile forţelor guvernamentale vor fi doar temporare.
Pentru o anihilare totală a Statului Islamic, va fi necesară distrugerea posesiunilor lor din Siria.
Înainte de a interveni în teritoriile controlate de SI în estul Siriei, SUA va trebui să distrugă sistemul de apărare aeriană al Siriei. O altă preocupare pentru administraţia americană este ca oricare din teritoriile recuperate de la Statul Islamic să revină sub controlul Coaliţiei Opoziţiei Siriene din Allep, organizaţia pe care SUA o recunoaşte ca fiind reprezentativă pentru poporul sirian asuprit de dictatura lui Assad. Chiar dacă SI va fi învins, în teritoriile eliberate va fi necesară restaurarea imediată a legii şi ordinii, precum şi refacerea administraţiilor locale, care să se ocupe de reconstrucţia aşezărilor afectate de război şi de programele sociale.
Ce şanse de reuşită pot avea însă toate aceste planuri fără intervenţia directă a trupelor americane? Până şi la recucerirea barajului Mossul şi evacuarea populaţiei Yazidi de pe muntele Sinjar au fost implicaţi atât civili cât şi trupe speciale americane, care au intervenit indirect în ajutorul trupelor guvernamentale. Dacă avem în vedere misiunile umanitare, numărul cetăţenilor americani creşte.
Trebuie să luăm în considerare că toate aceste succese ale guvernului de la Bagdad în faţa SI au fost obţinute în zone în mare parte depopulate, unde jihadiştii nu beneficiau de prea mult sprijin local. În concluzie, SUA va fi nevoită în final să formeze o alianţă împotriva Statului slamic şi să intervină la nivel terestru pentru a soluţiona în totalitate problema. Doar operaţiunile aeriene nu vor fi suficiente.
Viitorul politic al Orientului Mijlociu
Prezenţa SI în zona Orientul Mijlociu reprezintă un pericol real nu doar pentru statele arabe, dar şi pentru cele europene, având în vedere că Statul Islamic intenționează să organizeze atacuri teroriste în Europa.
Administraţia Obama estimează că o campanie împotriva SI va dura cel puţin 3 ani. Cu toate că încearcă să formeze o coaliţie împotriva jihadiştilor, preşedintele Obama nu vrea însă ca această acţiune să fie interpretată de opinia publică americană ca fiind o nouă operaţiune militară de anvergură în Irak, similară cu invazia din 2003. Situaţia din Orientul Mijlociu se complică şi mai mult dacă luăm în calcul că în Africa de Nord, vidul de putere creat după Primavara arabă din 2011 nu a fost nici până acum substituit de regimuri democratice.
Marea greşeală pe care a făcut-o guvernul irakian sprijinit de SUA a fost să îndepărteze complet de la putere facţiunile politice sunite. Comunitatea sunita s-a simţit astfel marginalizată şi persecutată de noii lideri şiiţi.
„Chiar dacă vor încerca să ne atragă în coaliţie, nu vom accepta”, declară liderul tribal sunit, Sheikh Ali Hatem Suleimani. „În trecut am luptat împotriva Al-Qaeda şi am curăţat zona de ei. Dar americani au lăsat puterea în mână lui Maliki (n.r.- premierul irakain,Nouri al-Maliki, de confesiune şiită), care a început să aresteze, să ucidă şi să exileze o mare parte din comandanţii tribali suniţi care au purtat lupta împotriva Al-Qaeda din Irak”, a spus Sheikh Ali Hatem Suleimani.
Fără o reconciliere între suniţi şi şiiţi, Statul Islamic va continua să supravieţuiască şi să ameninţe interesele americane şi europene din regiunea Orientului Mijlociu. Având în vedere că suniţii predomină în regiune, puţine state arabe vor dori să sprijine un guvern irakian care neglijează comunitatea sunită. Diplomaţia americană va trebui să intervină în Irak pentru a permite şi suniţilor să participe activ la guvernarea ţării. În lipsa acestui pas, stabilitatea Orientului Mijlociu pare tot mai şubredă.
http://www.historia.ro/
0 commenti:
Posta un commento